Ploaia a venit sa ne curete spiritele prafuite si sa stearga parca grimasa macabra care ne schilodea chipul de ceva vreme incoace. Stam ca niste pui plouati ce suntem, uzi pana la piele, si ne aducem aminte … Ploaia declanseaza acel mecanism in interiorul unei persoane, deschide cutia amintirilor. Uneori, ies la iveala si amintiri mai neplacute, dar de obicei, melancolia este cea care conduce tangoul.
Legat de ce-a fost cu adevarat Epoca de Aur a anilor ’90, cand parca viata avea alt parfum, parca era VIATA, traita de oameni, nu de lighioanele din ziua de azi. Era destul de multa inocenta, ceea ce uneori poate fi fatal, dar, in acea situatie, era ceva aproape boem. Altfel luai contact cu lucrurile noi si nu le stalceai imediat cu o atmosfera kicioasa, simteai parca gustul natural, nu cel sintetic si virtual de acum.
Din acea perioada, parca inca auzim:
sau:
sau:
din acelasi registru:
si nu incheiem cu:
TO BE CONTINUED! Doar ce ne-am incalzit!
gatgolasdetransilvania.wordpress.com 