REINTOARCEREA…

Am tacut o vreme. N-am mai carait nimic, am stat in coltul meu, urmarind evenimentele din Hambar. Am incercat sa intru in pielea Poetului Nepereche, sa stau in coltul meu, „privitor ca la teatru” sa ma inchipui si „joace unul si pe patru, totusi tu ghici-vei chipu-i, si de plange, de se cearta, tu în colt petreci în tine si-ntelegi din a lor arta ce e rau si ce e bine”.

Ce e Rau si ce e Bine? In Hambarul nostru, unde Lupul este imbracat in haine de Oaie, si de multa vreme fiecare dintre penele noastre au fost de mult vandute, mai mult, inclusiv oole noastre sunt amanetate pe 7 vieti de-acum incolo, ce e Rau si ce e Bine? Cum este oare sa vrei sa faci ceva dar sa te simti fara..forma, identitate, respect de sine?

Poporul meu impanat si iubit cred ca este in coma, poate constiinta inca mai este treaza, dar trupul este nemiscat de mult. Ma gandesc sa semnez actul prin care sa-i opresc aparatele, pentru ce sa il mai tin in viata, daca nu are nici o reactie? … Oare este bine? Oare putem noi, fiecare dintre noi, sa semnam in secret, doar noi cu noi, deconectarea de la aparetele care ne tin in viata constiinta? Putem noi sa ne semnam propria condamnare la moarte? … Constiinta este singura care ne-a mai ramas activa, intr-un trup inert, robotic, care se trezeste, mananca, se duce la servici, vine de la servici, mananca si se culca la loc … Oare cand s-a destramat legatura dintre trup si suflet? … Cati dintre noi suntem irecuperabil pierduti si separati chirurghical de constiinta noastra? … Va spun eu, nu sunt foarte multi, chiar daca nu credem, constiinta o avem … dar suntem fricosi, suntem Gaini, de unde reiese ca este absolut normal sa ne udam chilotii, si sa speram ca Rata vecina ne va rezolva noua toate problemele! … Nici Cocosii nu mai sunt ce-au fost, s-au transformat si ei in niste Gaini speriate!

De aceea, REINTOARCEREA este plina de sila si flegme … la propriul figuratului … s-a racit brusc de la 40 gr C la 20 gr C si am mucozitati si expectoratii grave … emotionale! Raceala care bantuie Hambarul m-a cuprins si pe mine, ideea este ca nu este o raceala banala, ci una care iti ingheata inima si iti zbarleste toate penele. Oare chiar asa sa fie? … Oare asa ne este dat noua, sa traim in Hambarul acesta? … Oare atat meritam? … Ce-o fi dincolo de gard? …

Hai sa va incalzesc penele cu niste sunete armonioase, sa trecem peste raceala si sa ne tratam constiinta, atat ca mai este ea, cu o doza puternica de optimism … dar cu picioarele adanc infipte in realitate:

Bine ati venit in Club! Constiinta Sus, fara rusine!